Eseuri
Elogiul lui Don Juan (I)
un mit nepieritor
3 min lectură·
Mediu
\"Aștept răspunsul unei femei!\"
Luchi Tenenhaus [18.Sep.05 09:55]
(acest text are legătură cu: Don Juan spăsit )
Să nu credeți cumva că mitul lui Don Juan este pe ducă. Oricît s-ar strădui bărbații să-l discrediteze prin prestația lor blasfematoare, se vor găsi mereu femei fidele și generoase care să închine idolului lor rînduri fără de prihană.
Ceea ce voi spune mai jos va fi susținut copios cu citate din apărarea pe care, într-o dispută desfășurată pe alt site, i-o face lui Don Juan o admiratoare ferventă, L. A. (Citez cu asentimentul ei, dar și cu bucuria de a vă înfățișa un text de calitate – și umană, și literară.)
Don Juan – cuvinte sacre care ar putea fi pîngărite de uzul lipsit de credință al profanilor:
“Citindu-vă, pe toți, încerc același sentiment, vag deznădăjduit, că prin cuvinte nu comunicăm ci glisăm, fiecare în lumea lui, în trăirile lui, în reprezentările lui, deloc obiective, despre acele cuvinte...”
Din capul locului donjuanitatea este văzută ca un fel de esență a masculinității, iar masculinitatea doar ca un fel de revelator al feminității virtuale. Don Juan oficiază pe altarul sacralității genurilor pentru ca taina lor să se mărturisească realmente. Pentru ca lumea să-și păstreze aura de nedezmințibilă sfințenie.
„Pentru mine fiecare bărbat găzduiește un Don Juan, un bărbat blînd și sensibil, vibrîndu-și toate corzile sufletului în dragostea lui pentru Femeie. Pentru mine în fiecare bărbat există un adorator al Zeiței care vom fi fiind noi toate, în miezul de nepătruns al ființei noastre feminine. Pentru mine fiecare bărbat este un închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic. Și ar fi trist dacă nu aș vedea bărbatul astfel, ar fi trist și gol pămîntul fără splendoarea puterii lui de a iubi... și mici și fără strălucire am domni noi, foste zeițe, în paradisuri de buzunar, alegîndu-ne să-i fim bărbatului bucuria pietrei legate de picior...”
Indiscutabil că acel donjuan de mahala nu îi este necunoscut adoratoarei, dar nu el este autenticul Don Juan:
„Don Juan nu este un campion al sexului, nici măcar un colecționar de victorii nu e, chiar mă mir atît de tare de ideea don juanismului cantitativ încît mi-a sărit și somnul... Don Juan este un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet... Don Juan este refuzul de a purta papuci călduți și tichie de noapte, este non-domesticirea avîntului, libertatea iubirii, zbor, devenire, căutare fără odihnă...”
Don Juan este, cum se vede, nu doar un Făt Frumos, ci și un campion al virtuților masculine: “închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic”, „un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet...”
În completarea listei virtuților sale, enumerate de cea care semnează “Iubita lui Don Juan, dintotdeauna…”, rămîne să aștepați însă textul ce va urma.
Luchi Tenenhaus [18.Sep.05 09:55]
(acest text are legătură cu: Don Juan spăsit )
Să nu credeți cumva că mitul lui Don Juan este pe ducă. Oricît s-ar strădui bărbații să-l discrediteze prin prestația lor blasfematoare, se vor găsi mereu femei fidele și generoase care să închine idolului lor rînduri fără de prihană.
Ceea ce voi spune mai jos va fi susținut copios cu citate din apărarea pe care, într-o dispută desfășurată pe alt site, i-o face lui Don Juan o admiratoare ferventă, L. A. (Citez cu asentimentul ei, dar și cu bucuria de a vă înfățișa un text de calitate – și umană, și literară.)
Don Juan – cuvinte sacre care ar putea fi pîngărite de uzul lipsit de credință al profanilor:
“Citindu-vă, pe toți, încerc același sentiment, vag deznădăjduit, că prin cuvinte nu comunicăm ci glisăm, fiecare în lumea lui, în trăirile lui, în reprezentările lui, deloc obiective, despre acele cuvinte...”
Din capul locului donjuanitatea este văzută ca un fel de esență a masculinității, iar masculinitatea doar ca un fel de revelator al feminității virtuale. Don Juan oficiază pe altarul sacralității genurilor pentru ca taina lor să se mărturisească realmente. Pentru ca lumea să-și păstreze aura de nedezmințibilă sfințenie.
„Pentru mine fiecare bărbat găzduiește un Don Juan, un bărbat blînd și sensibil, vibrîndu-și toate corzile sufletului în dragostea lui pentru Femeie. Pentru mine în fiecare bărbat există un adorator al Zeiței care vom fi fiind noi toate, în miezul de nepătruns al ființei noastre feminine. Pentru mine fiecare bărbat este un închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic. Și ar fi trist dacă nu aș vedea bărbatul astfel, ar fi trist și gol pămîntul fără splendoarea puterii lui de a iubi... și mici și fără strălucire am domni noi, foste zeițe, în paradisuri de buzunar, alegîndu-ne să-i fim bărbatului bucuria pietrei legate de picior...”
Indiscutabil că acel donjuan de mahala nu îi este necunoscut adoratoarei, dar nu el este autenticul Don Juan:
„Don Juan nu este un campion al sexului, nici măcar un colecționar de victorii nu e, chiar mă mir atît de tare de ideea don juanismului cantitativ încît mi-a sărit și somnul... Don Juan este un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet... Don Juan este refuzul de a purta papuci călduți și tichie de noapte, este non-domesticirea avîntului, libertatea iubirii, zbor, devenire, căutare fără odihnă...”
Don Juan este, cum se vede, nu doar un Făt Frumos, ci și un campion al virtuților masculine: “închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic”, „un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet...”
În completarea listei virtuților sale, enumerate de cea care semnează “Iubita lui Don Juan, dintotdeauna…”, rămîne să aștepați însă textul ce va urma.
055.165
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 453
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Corneliu Traian Atanasiu. “Elogiul lui Don Juan (I).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-traian-atanasiu/eseu/145000/elogiul-lui-don-juan-iComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSSi inca ceva - ca m-ai starnit (apropo de polivalenta semantica, perceputa filosofic, na!): in adolescenta, donjuanismul e ca o haina pe masura, cu un croi \"a la mode\". La maturitate, insa, arata ca niste nadragi pescaresti cu buzunarele clapauge si descusute. In fond, e doar o atitudine, un stil de viata care isi dovedeste flexibilitatea pe masura ce posesorul se intelepteste. Daca i se intampla si asa ceva...
0
CACred că merită să vedem totuși și continuarea elogiului, poate mai subiectiv, al cuiva care arată că nu toate femeile adoră tihna căzniciei (evident cu z) și mai ales bărbații atinși de impotența cu tichie.
Revolta ferventelor lui Don Juan cred că este împotriva aerului stătut, irespirabil al universului domestic. Sînt femei care s-au dedulcit la o anume libertate (și nu i-aș zice neapărat libertinism) cu cochetării virile.
Revolta ferventelor lui Don Juan cred că este împotriva aerului stătut, irespirabil al universului domestic. Sînt femei care s-au dedulcit la o anume libertate (și nu i-aș zice neapărat libertinism) cu cochetării virile.
0
MDDacă nu ar exista femei care să-l admire, probabil că atitudinea aceasta față de sexul frumos s-ar fi pierdut și azi nu am mai vorbi de Don Juan! Dar, se pare că firea umană are tarele ei de care nu se poate dezbăra prea ușor....
Don Juan este după părerea admiratoarei lui nu doar un Făt Frumos, ci și un campion al virtuților masculine: “închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic”, „un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet...”
De ce este Făt Frumos? Poate în fiecare bărbat stă ascuns un Don Juan, dar în funcție de calitatea interioară a fiecăruia știe cât să-l înfrâneze și nu lasă instinctele să domine!
Și frumusețea poate fi găsită numai în chipul lui femei? Eternul feminin nu este nici pe departe legat de înfățișarea ei fizică care de altfel este atât de trecătoare, ci de amalgamul de trăiri subtile din interiorul unei ființe. Poeții nu slăvesc doar frumusețea fizică, iar pictorii de multe ori zugrăvesc femei care sunt transfigurate de acel ceva interior care le face de fapt frumoase. Celebra Gioconda are acel minunat zâmbet care a făcut-o celebră, dar pe parcursul timpului au fost și voci care au sugerat că ar putea fi chiar un autoportret de-a lui Leonardo da Vinci. Probabil o utopie lansată în cine știe ce scop ascuns! Dar, iată că eternul feminin nu este condiționat de înfățișarea fizică!
De altfel mie Don Juan pe lângă egoismul evident pe care îl afișează cu mândrie, mi se pare chiar un pic fanfaron, gen personajele lui Cervantes, desigur păstrând proporțiile, pentru că morile de vânt pot reprezenta în cele din urmă cauze nobile....
„Iubita lui Don Juan, dintotdeauna” nu m-a convins deloc deocamdată cu această listă a pretinselor virtuți pe care eu le văd mai mult slăbiciuni....
Don Juan este după părerea admiratoarei lui nu doar un Făt Frumos, ci și un campion al virtuților masculine: “închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic”, „un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet...”
De ce este Făt Frumos? Poate în fiecare bărbat stă ascuns un Don Juan, dar în funcție de calitatea interioară a fiecăruia știe cât să-l înfrâneze și nu lasă instinctele să domine!
Și frumusețea poate fi găsită numai în chipul lui femei? Eternul feminin nu este nici pe departe legat de înfățișarea ei fizică care de altfel este atât de trecătoare, ci de amalgamul de trăiri subtile din interiorul unei ființe. Poeții nu slăvesc doar frumusețea fizică, iar pictorii de multe ori zugrăvesc femei care sunt transfigurate de acel ceva interior care le face de fapt frumoase. Celebra Gioconda are acel minunat zâmbet care a făcut-o celebră, dar pe parcursul timpului au fost și voci care au sugerat că ar putea fi chiar un autoportret de-a lui Leonardo da Vinci. Probabil o utopie lansată în cine știe ce scop ascuns! Dar, iată că eternul feminin nu este condiționat de înfățișarea fizică!
De altfel mie Don Juan pe lângă egoismul evident pe care îl afișează cu mândrie, mi se pare chiar un pic fanfaron, gen personajele lui Cervantes, desigur păstrând proporțiile, pentru că morile de vânt pot reprezenta în cele din urmă cauze nobile....
„Iubita lui Don Juan, dintotdeauna” nu m-a convins deloc deocamdată cu această listă a pretinselor virtuți pe care eu le văd mai mult slăbiciuni....
0
CAnu ne putem pronunța atît de ușor. Adevărul lor este funcțional, cine are abilitatea de a le prelua și revigora, le poate pune în funcțiune într-o variantă care merită măcar luată în considerație. Este poate doar un mit recuperat și reciclat, bun pentru a fi de servici - la purtător. (vezi și continuarea)
0
Ne-am incuscri cu toti verii, fratii si matusile de pe toate continentele.
Poezia din sufletul atat de insatiabil si sensibil al lui Don Juan debordeaza de testosteron, sa fim seriosi.
Un Don Juan impotent (garnisit cu toata sensibilitatea din lume) e un oximoron prin definitie. Deci toata poezia lui e una... hormonala.
Oricum, astept continuarea cu uimire... :)